Somnul pe mare si ultimele zile de contract
Somnul pe navă nu seamănă cu somnul de acasă. Nu există liniște completă, nu există întuneric total și rareori există un program natural. Motoarele, vibrațiile, ușile metalice și pașii pe coridor devin parte din fundalul nopții.
La început, fiecare zgomot te trezește. Corpul nu știe dacă e zi sau noapte, iar mintea rămâne în alertă, ca și cum ar trebui să reacționeze la orice schimbare. Abia după câteva zile sau săptămâni începi să te adaptezi și să dormi „printre sunete”.
Somnul offshore nu este despre confort, ci despre funcționalitate. Dormi ca să poți munci, nu ca să te relaxezi. De multe ori, cele mai bune momente de odihnă sunt cele scurte: 30 de minute de liniște între ture sau un pui de somn furat după cină.
Pe măsură ce se apropie finalul contractului, apare un alt tip de oboseală. Nu mai ai aceeași răbdare, iar zilele par că nu mai trec. Somnul devine mai agitat, pentru că mintea este deja cu un pas acasă, chiar dacă trupul e încă pe mare.
Unii folosesc dopuri de urechi, alții muzică sau zgomot alb. Fiecare își construiește propriul sistem de supraviețuire nocturnă. Nu e vorba de lux, ci de continuitate.
Lipsa somnului nu se vede imediat, dar se simte: în iritabilitate, în scăderea concentrării și în senzația că zilele se amestecă între ele. Pe mare, oboseala nu e doar personală, e și un risc.
Somnul pe navă nu te învață cum să te odihnești mai bine. Te învață cum să dormi oricum. Și, într-un fel ciudat, asta te face mai rezistent decât ai fost vreodată pe uscat.
Comentarii
Trimiteți un comentariu